Această carte abordează cel mai reprezentativ caz al crimelor comunismului din Albania și, în același timp, cea mai mare și fără precedent ilegalitate din istoria dreptului albanez și străin.
Decizia de a săvârși un asasinat în masă a fost luată nu într-o instanță de judecată, ci în cadrul Biroului Politic al Partidului Muncii din Albania. A fost o decizie politică ce a dus la arestarea imediată – în lipsa unor mandate și fără a exista o hotărâre a instanței – a aproximativ 150 de oameni aflați pe listele morții întocmite de Securitatea Statului și la executarea fără proces a celor mai de seamă dintre aceștia.
Nu a existat nicio cercetare, nicio anchetă, niciun proces sau apel împotriva condamnării lor la moarte, toate măsurile luate de regimul comunist fiind ilegale. Ulterior execuției, au început demersurile pentru plăsmuirea unor documente false, mistificatoare, care să lase impresia că procesul ar fi avut loc, dar acele acte au rămas nesemnate.
Cei 22 de intelectuali nevinovați au fost împușcați la miezul nopții de 26 spre 27 februarie, pe malul râului Erzen, în apropierea satului Mënik, și aruncați într-o groapă comună, legați unul de altul cu sârmă ghimpată. Imediat după execuție, familiile lor au fost internate, prin violență și în lipsa oricărei hotărâri judecătorești, în lagăre de concentrare și de muncă forțată.
Cartea Bombă la Tirana este istoria unei crime, a unei crime de stat.