Maria de Edinburgh-Saxa-Coburg-Gotha, viitoarea soție a Regelui Ferdinand al României, s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwel Park, din comitatul Kent-Marea Britanie, ca fiică a ducelui Alfred de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii și a Marii Ducese Maria.
În ianuarie 1893, principesa Maria sosește la București, în calitate de soție a principelui Ferdinand, moștenitorul coroanei României. În același an, Maria dă naștere la castelul Peleș, primului copil, botezat Carol în onoarea regelui Carol I.
În 1894, se naște tot la Peleș cel de-al doilea copil, o fetiță botezată cu numele reginei Elisabeta. În 1921, s-a căsătorit George II, fiul regelui Constantin al Greciei, devenit la rândul lui suveran al Greciei la 27 septembrie 1922. După numai 15 luni, în Grecia izbucnește o revoluție, iar George și Elisabeta se refugiază la București, unde divorțează. George se reântoarce în Grecia, dar Elisabeta rămâne la București, pe care îl părăsește împreună cu nepotul său, Mihai, în ianuarie 1948. A murit la Cannes, în 1956.
În 1900, la Gotha, în Germania, principesa moștenitoare aduce pe lume cel de-al treilea copil, prințesa Mărioara, alintată Mignon. Ea s-a căsătorit, în 1922, cu regele Alexandru I al Serbiei, cu care a avut trei copii. Soțul ei va fi asasinat în 1934, la Marsilia, de teroriști croați. În 1941 Iugoslavia este ocupată de armata germană. Mignon a murit în 1961 și este înmormântată în mausoleul Frogmore din Windsor Park.
La trei ani după nașterea lui Mignon, în chiar anul inaugurării Castelului Pelişor, se naște prinţul Nicolae. Căsătoria morganatică a principelui Nicolae, cu Ioana Doleti, a condus la tensionarea relațiilor cu fratele său și în cele din urmă la exilarea sa. A murit la Madrid, în 1977.
În 1909, la Cotroceni, s-a născut Principesa Ileana, cea care va deveni arhiducesă de Austria, prin căsătoria ei cu Anton de Habsburg, cu care a avut șase copii. Ileana s-a înapoiat în România, după fuga lui Carol II și a înființat și condus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe domeniul Bran, pe care îl moștenise de la mama sa, un spital, „Inima Reginei Maria”. Cel de-al doilea soț al principesei Ileana a fost doctorul Ștefan Isărescu.  Ulterior, Prințesa Ileana s-a călugărit, luând numele de Maica Alexandra și a înființat o mănăstire ortodoxă în Pennsylvania. A murit în 1991, după ce a avut bucuria de  a-și revedea patria, în 1990.
Ultimul copil al Mariei, principele Mircea, născut în 1913, s-a stins în mod tragic, la numai 3 ani, de febră tifoidă, în timpul Primului Război Mondial. Mormântul său se află la Castelul Bran.
La 15 octombrie 1922 a participat, alături de soțul ei, la Încoronarea de la Alba-Iulia. Spre deosebire de coroana reginei Elisabeta – replica în aur a coroanei de oțel a Regelui Carol I – coroana Reginei Maria are fleuroane, pietre prețioase, pandantive dreapta, stânga.
La moartea Regelui Ferdinand, în 1927, nepotul sau, Mihai, în vârstă de 6 ani, devine suveran. În 1930, fiul cel mare al Reginei Maria, Carol se întoarce de la Paris și se instalează cu forța la tron, împotriva voinței sale. Regele Carol II își izolează mama în reședința testamentară, Palatul Cotroceni. Îndepărtată din viața politică a țării, regina Maria trăia într-un exil autoimpus, la vila ei de la Balcic, unde putea fi văzută purtând pe cap voal alb legat în maniera monastică, culoarea reginelor văduve.
Sănătatea Mariei începe să se deterioreze și, în 1938, pleacă la o clinică din Dresda, pentru tratament. Aflând de la doctori că sfârșitul era aproape, hotărăște să se întoarcă în țară și, la 18 iulie 1938, trece în eternitate în Camera de aur a Castelului Pelișor.
Creația ei literară cuprinde povestiri, evocări, romane, volume memorialistice, printre care Țara mea, Visătorul de vise, O legendă de la muntele Athos, Povestea unei domnițe neascultătoare, Gânduri și icoane din vremea războiului, Dor nestins, Povestea unei inimi, Regine încoronate, Păsări fantastice pe albastrul cerului, Glasul de pe munte, Măști, Povestea vieții mele.
Lucrările literare au fost scrise în limba engleză și traduse în română, câteva dintre traduceri aparținându-i lui Nicolae Iorga.