Octavian Fülöp este unul din cei trei supraviețuitori în viață, din România, ai lagărului de la Auschwitz. Deportat în 1944, a supraviețuit drumului de 72 de ore, închis într-un vagon de marfă, apoi înfometării și selecțiilor făcute sub coordonarea medicului nazist Josef Mengele, și a petrecut opt luni în lagăre, la umbra crematoriilor și a camerelor de gazare. Mărturie stă numărul tatuat pe brațul său, B-14849.
A supraviețuit lagărelor chiar dacă a fost mereu în situația de a fi trimis în crematoriu sau în laboratoarele criminale ale doctorului Mengele, chiar dacă a fost permanent bolnav și înfometat.
Martor al acestui episod tragic și întunecat, Octavian Fülöp ne oferă o carte scrisă fără patimă și respectând adevărul și care este nu doar o mărturie, ci contribuția sa la înțelegerea istoriei.

„La 95 de ani, Octavian Fülöp își povestește viața de deținut-copil în lagărele naziste, cu precizie, nu cu detașare, cu o anumită percepție raționalizantă, dar deloc contabilă, în evocarea celor mai crunte suferințe. Cel care povestește acum, după peste opt decenii, păstrează mereu ceva din ingenuitatea izbită din senin, din stupefacția revoltată, din neînțelegerea fundamentală, oripilată, a ființei confruntată cu cea mai nemeritată pedeapsă.
Acest document se va citi cu adânc respect, cu emoție, complicitate sufletească și intelectuală.” – Emil HUREZEANU